Batrachomiomachia: Mircea Eliade, Dan Alexe și Teodor Baconschi

A fost puțină furtună intelectuală pe Facebook: Dan Alexe s-a luat de Mircea Eliade și din cauza asta s-a certat cu Teodor Baconschi. Nimic foarte grav, dar totuși un moment încărcat de emoție.

Dan Alexe l-a prins cu o bubă pe Mircea Eliade: Marte nu este zeul-lup (detalii aici). La nivelul meu de cunoștințe perfect de acord cu Dan Alexe – Marte nu este zeul-lup. Însă: ”De la Zamolxis la Ghenghis-han” este o carte publicată în 1970, făcută din bucăți, unele publicate de Eliade înainte de 1944. O privire mai atentă pe notele de subsol arată că 80% din bibliografia și sursele lui Eliade datează dinainte de 1950 – restul de prin anii 1960 fiind actualizări de circumstanță, ca să nu pară chiar așa de prăfuită o carte apărută în 1970. De ce a publicat Eliade o carte mult depășită la nivel de surse în momentul tipăririi? Dumnezeu știe, dar ”De la Zamolxis la Ghenghis-han” exact asta este, o carte publicată cu vreo 30 de ani întârziere. În 1940 ar fi fost de actualitate, în 1970 a fost mai degrabă o ciudățenie, în 2015 este un jalon pe parcursul unei cercetări.

Asta îi reproșez lui Dan Alexe: că le dă picioare-n cap morților. De exemplu Dan Alexe iese întotdeauna biruitor în confruntările cu Nicolae Densușianu, care și-a scris cărțile pe la 1890. Neamțul care a descoperit Troia tot pe la 1890 a scris tone de tâmpenii, însă nu am prea văzut viteji care să fie mândri că îl pot da de rușine. Un nătărău de liceu îi reproșează unui puțoi de generală că nu știe să rezolve ecuații de gradul al II-lea.

(Și dacă nu l-aș fi surprins pe Alexe comentând doct o imagine pe care nu o văzuse…)

Cearta lui Dan Alexe cu Teodor Baconschi nu merită vreun efort. Gălăgie de broaște pe malul lacului.

Broaste
Sursa foto

0 comentarii

  1. Dan Alexe si-a publicat cartea aceea în care vorbea de Decebal si stela funerara. Nimic schimbat fata de ceea ce era deja online. Presupun ca acea carte, Dacopathia…, e o colectie, putin retusata pentru a da o impresie unitara, a articolelor sale din blog.

  2. Faptul că omul nu e în posesia unei bibliografii up to date invalidează automat concluziile lui? Există ceva fundamental greșit în ”De la Zamolxis la Ghenghis-han”?

  3. Citesc cartea, dar am serioase dubii ca o voi termina vreodata.

    A început interesant, a exprimat niste pareri pertinente (nu neaparat corecte, dar jsutificate logic – atentie, nu am spus „nu neaparat corecte” în sensul ca ar fi incorecte, ci în sensul ca sunt „neortodoxe” si ele trebuie analizate de cineva competent).

    Dupa aia a intrat în albaneza. Deja jumatate de carte (poate chiar restul cartii, ca n-am terminat-o de citit) este numai despre cum limba româna se trage din albaneza – mai mai ca ar putea si albanezii sa spuna ca ei sunt o insula latina într-o mare de slavi (asta daca Marea Dalmatiana ar vorbi slava).
    Exagerez!!!, dar când eram sa las cartea din mâna, tocmai gasesc si un cuvânt (spre rusinea mea nu l-am retinut), care a venit în albaneza din româna. Nu se poate. O fi tocmai exceptia care confirma legea sau doar o eroare de tipar?

    Nu am atâtea cunostinte lingvistice încât sa-l contrazic. O vor face însa destui.

    Apropo. În prezentarea autorului se spune ca e pasionat de etrusca. Asta e o limba moarta din Toscana de azi, la doi pasi de Roma, prilej cu care Dan Alexe s-a ocupat un pic si de miturile Romei. Desi face ocolul lumii cautând urmasii Romei, si-i descopera pâna si în Georgia, el uita o legenda cu putere de lege pe 5 continente – si Talmudul povesteste crearea Romei, în doua versiuni vag contradictorii – în ambele un arhangel înfige o trestie în Mediterana si pe nisipul strâns înjurui e fondata Roma. Diferenta între versiuni e numele îngerului, o data e Gabriel, a doua oara e Mihail. Inexplicabila omisiunea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *