Ce e aia ”activist”?

În ultima vreme văd din ce în ce mai mulți oameni în spațiul public care se descriu drept ”activiști”. Să mă tai și să pui sare dacă înțeleg ce este ăla un ”activist”.

Bănuiala mea este că avem de-a face cu șomeri care se rușinează să recunoască asta. Situația ar putea fi și mai gravă, adică este posibil să avem de-a face cu niște șomeri extrem de puturoși care nu au chef de muncă și nici nu vor să-și caute o slujbă decentă în agricultură și apar la televizor mințind că sunt activiști.

Pe vremuri astfel de paraziți ar fi fost ridicați de miliție de pe stradă și trimiși la muncă. Respectiv în vremurile când expresia ”activist de partid” băga spaima în milițieni. O putoare d-asta contemporană nu și-ar fi permis să-și spună ”activist” în timpul comunismului, că pe lângă amendă îl mai și cocoșau milițienii cu bătaia.

Mai pe scurt: eu nu înțeleg ce e ăla ”activist”. Din ce am mirosit eu până acum este vorba de oameni fără un loc de muncă și fără o calificare clară, dar extrem de gălăgioși și cu păreri. Bine, mulți dintre ”activiști” nu sunt doar ”activiști”, mai umblă cu un aparat foto la gât și-și spun fotografi, iar cei mai obraznici dintre ei își fac un blog gratis pe wordpress.com și pretind că ar fi ziariști. Varianta cea mai simplă este când își spun ”artiști”.

Deci când mai vedeți pe orinde un d-ăsta care își spune activist puteți să vă vedeți liniștiți de treabă, pur și simplu este vorba de un păduche neproductiv pe care nici la prășit porumbul nu-l poți lua. Sper doar că nu o să ceară pensie pentru anii de ”activism”.

Sursa foto.
Sursa foto.

5 comentarii

  1. Bune apelativele astea. Depinde cine la zice. Și în cârca cui le pune.

    Și ca sa mă abat și asupra părții a doua, nu se vede tot tabloul care altfel ar justifica ‘lenea’ asta nebună.

    Nasol când se lucrează cu o singură sursă și mai nasol când aceeași sursă nu este specificată. Și mai ales verificată.

    Trafic să fie.

    Semnat… să-i zic, Motanu’ (tot neasumat, evident)

  2. Activistul e un schimbator de opinie, mai nou „formator” de opinie.
    Tot un drac si la fel platit de cei carora trebuia sa le implementeze opiniile.

  3. Ai uitat o” varianta”a cuvintului ACTIVIST,cea pe care un dobitoc zis calimente,a emis-o .”Noi sintem politicieni ! Asta sintem si asta ne pricepem sa facem ! ” Ca sa devii politician in Romania , trebuie sa intrunesti citeva cerinte : sa fii mirlan,sa minti fara sa clipesti si sa iti furi si scaunul pe care stai !Ulterior vei fi „uns”ca membru u.s.l.,sau alt partid (indiferent care).

  4. Explicația cuvîntului activist apare în punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, cu referire la activiștii comuniști:
    „A fi fost membru de partid nu este o vină. Ştim cu toţii în ce măsură era condiţionată viaţa individului, de la realizarea profesională pînă la primirea unei locuinţe, de carnetul roşu şi ce consecinţe grave atrăgea predarea lui. Activiştii au fost însă acei oameni care şi-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist şi a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta”.
    https://mariusmioc.wordpress.com/2009/03/11/proclamatia-de-la-timisoara-a-fost-o-revolutie-facuta-de-popor-si-numai-de-el-fara-amestecul-activistilor-si-securistilor-a-fost-o-revolutie-autentica-si-nu-o-lovitura-de-stat/
    După revoluție, am văzut reprodusă în mass-media copia după un carnet de muncă unde la angajator apare Partidul Comunist Român.
    Existau oameni la care în carnetul de muncă nu era trecută întreprinderea nu știu care ci direct Partidul Comunist Român ori Uniunea Tineretului Comunist, organizații care aveau propriile lor fonduri (exista și o gospodărie de partid) și proprii angajați.
    Erau și o mulțime de persoane cu funcții în PCR care tehnic nu erau activiști. De pildă, fostul președinte Emil Constantinescu, chiar dacă a fost secretar PCR la Universitatea București, nu a avut trecut în carnetul de muncă la angajator PCR, ci Universitatea București. A continuat să predea și salariul și-l lua pentru meseria de profesor, nu pentru funcția îndeplinită în PCR.
    Toți activiștii PCR beneficiază de pensie pentru anii de activism. Conform legii pensiilor, perioada lucrată în calitate de angajat PCR este considerată stagiu de cotizare și în acea perioadă se acumulează „puncte de pensie” proporțional cu salariul avut.
    Sînt nedreptățiți activiștii PCR față de foștii securiști, care lucrînd în sistem militar, li se consideră 1,5 ori 2 ani vechime în muncă la fiecare an lucrat.
    https://mariusmioc.wordpress.com/2013/09/30/reforma-emil-boc-a-pensiilor-nesimtite-pentru-securisti-2-ani-vechime-in-munca-pentru-un-an-lucrat-efectiv/
    În România contemporană avem o mulțime de partide politice, iar unele dintre ele, mai ales cele parlamentare care primesc subvenții de la buget și au bani mai mulți, își îngăduie să angajeze activiști cu contract de muncă înregistrat legal – adică se plătesc pentru acele contracte de muncă asigurările de pensie, sănătate și șomaj.
    Acești activiști de partid îndeplinesc anumite funcții birocratice în cadrul partidelor (evidența membrilor, încasarea cotizațiilor), se implică și în campanii electorale. Parlamentarii partidelor nu sînt însă activiști de partid, căci ei își încasează salariul de la parlament, nu de la partid. Similar primarii, consilierii locali, care primesc bani de la bugetul localităților.
    Similar cu partidele, există ONG-uri care au finanțare mai serioasă și își îngăduie să angajeze oameni cu contract de muncă înregistrat la ITM.
    În toate statisticile, acești activiști de partide ori de ONG-uri figurează la „populație activă”, adică printre cei încadrați în cîmpul muncii. Bineînțeles că vor avea drept la pensie pentru anii de activism, căci angajatorii plătesc și asigurări de pensie pentru ei.

Lasă un răspuns la florin tudor Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *