Confesiunile unei jigodii

Prin 2008 facea mari furori volumul “Confesiunile unui cafegiu” aparut la Humanitas sub semnatura lui Gheorghe Florescu. Presa culturala de la Bucuresti s-a bulucit sa laude volumul, intelectualii de frunte ai tarii se intreceau care mai de care sa laude dezvaluirile extraordinare ale cafegiului minune Gheorghe Florescu. In colectia de memorii de la Humanitas aparusera pana atunci nume ca Armand Calinescu, Grigore Gafencu, Jeni Acterian, Mihail Sebastian – lipsea cafegiul Gheorghe Florescu.

Am avut onoarea sa-l cunosc pe acest minunat personaj la inceputul anului 2009, in redactia ziarului ZIUA. Iesind pe hol am vazut un omulet agitat ratoindu-se la Cristina Spiridon, redactor la sectia cultura: cand urmeaza sa apara recenzia la volumul lui? El a trimis materiale de mai multe zile si inca nu a aparut nimic! A citit Cristina Spiridon cartea lui? Nu?!? Cand are de gand sa o citeasca? De ce nu apare articolul despre cartea lui maine? Ar fi bine sa fie o recenzie favorabila pentru ca foarte multi oameni de cultura au scris de bine despre el… A durat vreo 30 de minute aceasta scena. Cristina se inrosise toata si astepta ca agitatul personaj sa isi incheie peroratia, ceea ce s-a si intamplat pana la urma. N-am mai simtit nici un imbold sa caut confesiunile cafegiului…

Intamplator am primit cartea cadou zilele trecute. M-am uitat lung la ea si neavand altceva mai bun de facut am si citit-o. M-a socat de la bun inceput lipsa totala de stil a autorului: omul a fost gestionar in sistemul comunist de alimentatie publica si asta a ramas. De mirare ca redactorul de carte nu a simtit nevoia sa adapteze stilul lui Gheorghe Florescu la normele limbii romane literare (exista totusi o scuza pentru redactorul de carte daca a avut parte de un tratament asemnator cu cel aplicat Cristinei Spiridon).

O alta chestiune care m-a socat: verbele folosite. Cartea e plina de expresii de genul: l-am servit preferential, am scos din depozit pentru, o mana spala pe alta, l-am favorizat, i-am adus marfa speciala. Gheorghe Florescu nu a fost altceva decat un trepadus conectat ca o lipitoare la “comertul socialist”. Si-a frecat coatele ani de zile cu securisti si militieni – dar a ramas curat ca un porumbel. Rationamentul nepatarii sale e urmatorul: da, a mituit, a vandut pe sub mana produse de care 80% din romani nu stiau ca exista, a avut venituri suplimentare ilegale – insa toate acestea le-a facut pentru ca marii artisti si scriitori sa aiba parte de “sublima cafea preparata in sistem Avedis”. De parca scriitorii, actorii si oamenii de cultura nu puteau crea fara “sublima cafea preparata in sistem Avedis”. Mai mult, Gheorghe Florescu are pretentia ca prin cafeau sa a participat si el la actul de creatie. Toma Caragiu n-ar mai fost Toma Caragiu, Florin Piersic n-ar mai fi fost Florin Piersic fara “sublima cafea preparata in sistem Avedis”. la urma Gheorghe Florescu a fost si luptator impotriva comunismului, un disident si un nedreptatit: a ajuns in puscarie nu pentru furtisagurile si gainariile lui, nuuu! ci din cauza aripii national-comuniste din Securitate care pusese gand rau cafelei sistem Avedis.

Multi dintre copii din ziua de azi nu stiu ce inseamna bananele puse la pastrare pe sifonier infasurate in ziare, nu stiu ce inseamna sa te trezesti la 3 dimineata sa stai la coada pentru o bucata de salam sau cascaval, nu stiu ca portocalele se coc doar de Craciun, nu stiu ca cea mai buna ciocolata din lume e cea chinezeasca – si nici aia nu se gaseste. Gheorghe Florescu ne povesteste mandru de el ca copii lui au crescut cu “alimente Vest”. Eu nu am crescut cu “alimente Vest” – ca majoritatea generatiei mele – si imi pare rau ca nu i-am citit cartea inainte sa-l vad in redactia ZIUA ca sa am un motiv sa-l scuip, ca pe una din miile de jigodii care au nenorocit tara asta prin coruptia din “sistemul socialist de alimentatie”.

4 comentarii

  1. Corect !
    Ca el au fost mii sau zeci de mii de trepadusi comerciali, la care gaseai in anii ’80: magnetofoane sovietice, poloneze sau cehoslovace, viniluri produse in India, cafea, etc…

  2. Stimate in sintagma „ca copii” mi se pare o constructie negramaticala ba chiar cacofonica 🙂
    Ai avut dreptate cu jurnalul unei jigodii .Eu am urmarit nu-stiu cu ce ocazie frlul cum prezinta el modul fe preparare al cafelei …si 100% mi am dat seama ca nu e scriitor .Motivul pt care a fost adaugat la Editura este unul clar comercial …deoarece poate cu timpul nimeni nu o sa se mai intereseze de modul prepararii cafelei ilicite in timpul comunismului in sistem columbian , pardon armenesc …. O dejectie litera domnul Florescu …chiar o buna definire a zeroului ca masura in literatura romana .Exista sute de comunisti ce se vad in mintea lor oameni de cultura

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *