Cum a mâncat bătaie Cristian Sima de la Miliție, nu de la Securitate

Nu am citit cartea brokerului fugar Cristian Sima, însă din mai multe articole am înțeles așa: susține că a fost bătut de Securitate pentru că împrăștiase manifeste anti-Ceaușescu. Un securist spune altă variantă a poveștii, mai veselă.

În realitate, Cristian Sima era în anul 1985 candidat să devină ofițer sub acoperire în spionajul exterior. Deja pregătirea lui era destul de avansată, trecuse prin câteva probe și urma să îi fie testată capacitatea de a rezista unei anchete. Pentru asta i-a fost înscenată următoarea poveste: doi securiști pe care nu-i mai întâlnise au trecut pe la el acasă și s-au prezentat drept milițieni care chipurile căutau manifeste anti-comuniste. Bineînțeles că nu au găsit nimic și Cristian Sima a fost invitat la o secție de miliție pentru o declarație.

La secția de miliție fusese pregătit un birou unde urma să aibă loc interogatoriul, bineînțeles, în acord cu milițienii adevărați. Nici nu au apucat securiștii deghizați în milițieni să înceapă bine cu întrebările și Cristian Sima a sărit de pe scaun, a spart un geam și a amenințat că își taie venele dacă va fi bătut. Zgomotul geamului spart l-a atras în încăpere pe proprietarul de drept al biroului, un milițian de la judiciar care fără multe emoții a luat ciobul din mâna lui Cristian Sima, după care l-a cocoșat cu bătaia. Pentru un milițian era de neînțeles cum un anchetat își permite să spargă geamuri în secția de miliție, iar un astfel de gest nu putea rămâne nepedepsit conform mentalității de milițian.

Securiștii deghizați în milițieni nu au avut nici o reacție, recrutarea lui Cristian Sima pentru slujba de spion a căzut de la sine – era evident că nu avea nervii necesari să reziste unui interogatoriu. Detaliile le găsiți la paginile 513-515 din cartea ”Ultimul curier ilegal”.

P.S. Cartea este destul de proastă, scrisă ca un mare raport final al unei cariere de ofițer de Securitate. Dar are și momente vesele precum cel de mai sus, confuzii, țepe pe care și le dădeau securiștii între ei, acuzații de trădare etc.

ultimul-curier-ilegal-memoriile-unui-spion-roman_1_fullsize

0 comentarii

  1. Cum pusca mea „pregătirea lui era destul de avansată” dar nu-i testasera tocmai rezistenta psihica.Pai aia se testeaza prima,altfel toata pregatirea e in zadar.

    1. Probabil ca l-au pus mai întâi sa-si toarne colegii, prietenii, rudele… când un om va face asta, deja e pe „calea cea buna” 🙂

    1. Stilul este deficitar, o înșiruire seacă. Despre valoarea de adevăr a afirmațiilor autorului nu mă pot pronunța.

  2. Pai de ce povestiti episodul cu Sima, daca nu va pronuntati asupra „valorii de adevar” a cartii? Sau de ce ati ales numai (sau tocmai) acest episod si nu episodul despre tanrul lider PNL (Tariceanu?) care in martie 1990 livra SIE (Informatii Externe?) informatii din interior despre partidele istorice? Sau episodul despre cum ajuns Elvis director la SIE? Si mai sunt multe altele, mai cu seama cele despre sedintele de „bilant” ale conducerii CIE sau despre „profesionalismul” unor geimsbonzi din DIE/CIE.
    Adevarul este ca volumul la care va referiti este unul dintre cele mai interesante despre cum era sa fii „spion” pe vremea lui Ceausescu si Iliescu. A, sa nu uit: povestea lui Ionescu Silvian, autointitulat sef al lui Basescu dela Anvers (de fapt, poate doar sa fie o iluzie al lui Silvian si el sa nu fi stiut, mai probabil este ca Basescu sa-i fi fost sef si sa il controleze pe Silvian, in ciuda rangurilor formal afisate).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *