Cum trebuie bătuți copiii, aspecte practice și teoretice

Eftimie și Zoso și-au prezentat punctele de vedere despre bătaia aplicată copiilor. Sunt băieți cu o solidă pregătire teoretică și practică în domeniu, ceea ce contează foarte mult – dar au scăpat din vedere sau nu au subliniat îndeajuns câteva aspecte pe care voi încerca să le marchez eu aici.

Cultura violului și bătaia copilului, sau cum să-ți bați și violezi copilul

Isteriile celor care luptă din răsputeri împotriva violenței asupra copiilor sunt îngemănate cu isteriile de combatere a violului. Sunt tot felul de femei suferinde care vorbesc despre cultura violului: dacă ești bărbat clar ești și violator, măcar puțin.

În cazul violenței asupra copiilor se discută în aceeași schemă: părinții sunt considerați potențiali agresori ai copiilor, fără prezumție de nevinovăție. Sunt aduse în discuție cazuri evident patologice: există oameni care se bucură să înjosească alți oameni, care simt plăcere fizică atunci când lovesc pe cineva. Sunt oameni bolnavi care au nevoie de tratament, de izolare. La fel, există oameni care se simt bine când violează – tot bolnavi care au nevoie de tratament și izolare.

Dar este o mare nesimțire să bagi în aceeași oală marea masă de oameni normali cu cazurile izolate evident patologice. Doar un om foarte-foarte bolnav simte nevoia să-și schilodească în bătaie copilul. Te uiți la el cât este de mic și la tine cât ești de mare, iar dacă ești normal nu simți nevoia să-l joci în picioare.

Momentul magic când îți vine să dai de pereți cu copilul

Să abordăm subiectul din punctul de vedere al unei femei: vine acasă după o zi de muncă nasoală. Pur și simplu a avut mult de muncă. Și găsește pereții casei mânjiți cu balegă și copilul râzând cu gura până la urechi. Orice femeie normală simte nevoia să ia lingura de lemn și s-o rupă pe curul plodului, chiar dacă l-a cărat pe nemernic în burtă nouă luni, indiferent de nivelul intelectual al femeii. Se uită la pereții mânjiți cu bălegar și simte nevoia să-l pedepsească pe vinovat.

Și aici trebuie spus că bătaia a fost, este și va fi eficientă în societatea umană. Călugării din scriptoriile medievale învățau să scrie sub amenințarea biciului și manuscrisele lor sunt valabile și în ziua de azi. Nu te iei la cârciumă de unul evident lucrat la sală pentru că îți este frică de bătaie. Majoritatea oamenilor nu se apucă de furat pentru că se tem să nu ajungă la pușcărie, iar la pușcărie te duc pe sus niște băieți care îți înmoaie coastele în caz că opui rezistență. Bătaia din ziua de azi nu mai are aceleași funcții precum cea din evul mediu sau epoca antică – dar este prezentă și va mai sta cu noi o vreme.

Lovirea altei ființe umane face parte din creierul nostru reptilian. Sute de ani copii au fost educați prin lovire: nu pune mâna pe plita încinsă – bang! – una la ureche, că nu are nimeni chef să învețe copilul prin experimentare că plita încinsă provoacă arsuri de gradul 3.

Mai pe scurt: orice părinte a simțit fiorul magic când a vrut să-și ia pruncul pe sus și să dea cu el de pământ – și pe bună dreptate în majoritatea cazurilor.

Secretul unei bune pregătiri psihice

În cazul exercitării violenței asupra copiilor este necesară o bună pregătire psihică și cred că nu exagerez când spun că se ridică la nivelul celei de care au nevoie militarii din forțele speciale. Un astfel de militar nu își urăște inamicul, el folosește violența doar pentru a atinge anumite obiective.

Exact la fel stau lucrurile și în cazul violenței asupra copiilor, ideea este cam așa: nu-ți bate niciodată copilul atunci când ești furios. Ai venit acasă și ai găsit pereții mânjiți cu bălegar? În ciuda tentației extreme, nu te sui în secunda aia cu picioarele pe autor. Lasă să treacă o oră, două, până te calmezi. Gândește-te ce poate fi făcut pentru ca pe viitor meseriașul să nici nu îndrăznească să se gândească măcar la spoitul pereților cu rahat. Dacă bătaia este singurul răspuns pe care îl poți găsi, asta este, n-ai ce face! Dar atenție la încă un detaliu: nu trebuie să-ți placă să-l bați pe copil, ba chiar dimpotrivă, bătaia aplicată copilului trebuie să fie o activitate care să-ți creeze o stare apropiată de vomă. Dacă constați că îți face plăcere să-ți lovești copilul trebuie să te oprești imediat.

În concluzie: ca să-ți poți bate copilul trebuie să fii calm, să nu ai absolut nici o altă soluție și să nu îți provoace nici cea mai mică plăcere, ba chiar trebuie să te simți rușinat după ce ai încheiat această activitate.

20150214_130928

0 comentarii

  1. Cunosc niste baieti care isi faceau nevoile pe covorul din sufragerie – pentru ca si tatal lor venea frecvent acasa beat-manga si facea la fel, copiii doar au luat exemplu (si n-au fost altoiti de mama/bunica). Iar azi sunt betivi, hoti si batausi. Pentru ca nici tatal lor n-a fost altoit cumsecade in copilaria lui, era mezinul si rasfatat de parinti (iar el, la sase ani, se imbata manga, pe sest, cu resturile de prin paharele adultilor). Asa ca… da, bataia e rupta din rai, dar sa fie data la timpul potrivit, caci prea tarziu sau prea devreme e degeaba. Mda, grea meseria de parinte!

  2. Am tot asteptat si am tot asteptat – si niciun comentariu referitor la sfaturile date de cei fara copii celor cu copii – mai sa fie?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *