DEFENSOR EFTIMIAE (2) CLASIFICARE

Ca orișice altă chestiune, valoarea unei opere literare poate fi măsurată și inclusă în categorii.

Pentru început, propun 4 categorii: slab, mediu, bun, genial.

În cadrul fiecărei categorii, propun 3 subcategorii: slab, mediu, bun.

Per total, avem așa (privit de jos în sus):

– slab-slab;

– slab-mediu;

– slab-bun;

– mediu-slab;

– mediu-mediu;

– mediu-bun;

– bun-slab;

– bun-mediu;

– bun-bun;

– genial-slab;

-genial-mediu;

– genial-bun.

Între fiecare categorie există o linie fermă de demarcație. Astfel, bun-bun nu se confundă și nu se atinge niciodată cu categoria genial-slab.

Apreciez că literatura română contemporană (scriitori în viață) nu a dat până acum nici o operă încadrabilă măcar la categoria genial-slab.

Deși astfel clamate, majoritatea sunt în categoria bun-mediu, rarisim câte una intră la categoria bun-bun.

Toate aspiră asimptotic la categoria imediat superioară; nici una nu străpunge linia de demarcație.

EXEMPLUL CU CĂRBUNELE

Există 3 forme de organizare a cărbunelui.

Cărbune.

Grafit.

Diamant.

Ca valoare estimativă, 300 de tone de cărbune fac cât 2 tone de grafit sau cât un diamant de 1 gram.

Vârfurile literaturii române contemporane (scriitori în viață) par a fi făcut propensiune pentru grafit.

Pentru asta, poate fi blamat și publicul: nu știe de diamante, nu le poate mesteca (li se sparg dinții), nu le poate înghiți (li se perforează intestinele).

Dar și autorul: se pleacă publicului.

EXEMPLUL CU DIAMANTUL ÎN GANGA SA

Diamantul în forma sa naturală se prezintă neregulat. Îmbrăcat în ganga sa, poate fi considerat o pietricică ternă, cenușie.

Un oarecare, găsind pe stradă un astfel de diamant, îi vadă da cu piciorul, zvârlindu-l la canal.

Chiar meșterii șlefuitori l-ar putea confunda, pe stradă, cu o pietricică, deoarece ei s-au învățat să li se aducă de-a gata diamantele la șlefuit.

Minerul este cel mai pregătit să recunoască un diamant în ganga sa, însă el are handicapul că știe a priori unde să îl caute – în mină – și nu îl caută altundeva.

Geologul este cel care indică minerului unde să sape – minerul duce diamantul șlefuitorului să îl șlefuiască în forme – abia atunci, după șlefuire, un oarecare de pe stradă îl va vedea în adevărata sa valoare.

Problema literaturii române contemporane (critici în viață) este că sunt mulți mineri, dar capodoperele nu sunt sedimentate în vreo mină, ci ies sporadic chiar pe stradă. Acolo, un oarecare din cadrul publicului cititor, crezând că e vreo pietricică ternă, cenușie, îi va da cu piciorul.

Și o altă problemă, strâns legată, este că șlefuitorii noștri confundă semi-prețioasele cu diamantul.

EXEMPLUL CU ȘARJA METALICĂ

După turnare în formă, șarja metalică se răcește treptat.

Odată răcită, metalurgistul, cu un baros, începe să lovească metodic șarja, îndepărtând zgura și bavura.

La final, metalul trece printr-o finisare finală, rezultând piesa metalică, perfect calibrată.

Putem spune că primele 2 cărți ale lui Eftimie reprezintă bucăți de zgură sau bavură, cu urme de metal prețios. Să îl lăsăm să persevereze.

Sursa foto.

2 comentarii

  1. Draga George Damian, poti spune ca „…literatura română contemporană (scriitori în viață) nu a dat până acum nici o operă încadrabilă măcar la categoria genial-slab. Deși astfel clamate, majoritatea sunt în categoria bun-mediu, rarisim câte una intră la categoria bun-bun…” doar daca – si numai daca – ai citit TOT ce s-a scris pana azi. Nu te lua dupa critica literara actuala, care e sublima prin lipsa si vede doar ce sare de 2-300 de lei articolul intr-o revista serioasa. Se tiparesc carti bune in tiraje mizere, de cateva zeci – 100 – 200 de exemplare daruite prietenilor. Ce fel de apreciere obiectiva a literaturii romane poti face astfel? Si cine clasifica scrierile pe scara oferita de dumneata? Tot cititorii hotarasc, atunci cand le place sau nu o carte. Poate fi un roman oricat de genial dupa gustul unui Alex Stefanescu, de pilda, si sa ramana nevandut in rafturi – sau cumparat doar de snobi, care l-au auzit / citit pe A. S. cum ca respectiva carte e geniala. O fi, dar daca cititorul nu se regaseste in ea, nu invata nimic din ea, n-o intelege, ii repugna, etc., atunci nu mai deloc geniala, ci maculatura.
    Ce carti consideri geniale?

  2. Domnul Damian se pare ca s-a orientat spre literatura în locul istoriei.

    Altminteri ne-ar putea furniza si noua o lista cu datele de domnie ale Margaretei si Dudei care vor beneficia în curând de indemnizatia (80% din salariu plus alte facilitati costisitoare) rezervate fostilor sefi de stat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *