DEFENSOR EFTIMIAE

Am şi eu o problemă: ce este o operă literară? Cum este făcută ea? Mai exact, cine o face pe ea? Şi la ce este bună ea?

Răspunsul e simplu: pe opera literară o fac scriitorii.

Bine, bine, dar cum?

S-a încetăţenit ideea că scriitori pot fi doar absolvenţii de litere. Pe această idee au încetăţenit-o absolvenţii de litere.

Deci, după ei, această operă a lui Eftimie n-ar putea aparţine unui scriitor – deoarece scriitori pot fi doar absolvenţii de litere. Şi nici aceia toţi.

Şi nici operă nu ar putea fi, deoarece operă nu dau toţi scriitorii, ci numai unii, puţini la număr; iar scriitori pot fi doar absolvenţii de litere. Şi nici aceia toţi.

Spre deosebire de ei, eu zic cǎ omul nu poate învăţa creativitate; iar munca grea, scrisul mult şi diploma în litere nu pot suplini lipsa talentului.

Ergo, scriptor sed non scriba. Sau, pe româneşte, scriitorul e născut, iar nu făcut.

La ce e bună opera literară?

S-a încetăţenit ideea că opera literară ar fi bună ca să o vinzi şi să o cumperi. Această idee au încetăţenit-o absolvenţii de ştiinţe economice. Criteriul este unul cantitativ. Ce e bun se vinde mult şi invers, zic ei.

Sau că opera literară este bună ca oamenii să o citească şi să te adore – pe tine, scriitor. Pe această idee au încetăţenit-o absolvenţii de litere. Această ideea confundă omul cu opera, dar nu-i nimic, e încetăţenită, deci pare valabilă.

Vox populi, vox dei. Sau, pe româneşte, gura lumii adevăr grăieşte.

Alţii zic că literatura nu e un scop în sine, ci un mijloc. Şi anume, ea slujeşte intereselor esenţiale şi fundamentale ale societăţii, fiind foarte utilă la susţinerea şi dirijarea acestora. Prin urmare, la susţinerea şi dirijarea societăţii în general. Acest lucru nu îl spun eu, îl spun absolvenţii de Lomonosov, Harvard şi Ştefan Gheorghiu. Chestiunea se poate dovedi foarte lucrativă şi merită dezbătută.

Spre deosebire de aceștia, eu zic că scriitorul e născut, iar nu făcut. Poți să vinzi carte cu tonele sau deloc, pot să aplaude milioane sau niciunul, se poate dirija astfel societatea; dar degeaba. Adevărata operă literară e complet inutilă. E un nimic. Ca diamantul. Mic, cu imperfecțiuni, dar incomensurabil; și nu e bun la nimic, doar să te uiți la el și să te minunezi. Adevărata operă literară pur si simplu apare, este, ființează. În asta îi stă adevarata și singura valoare. Şi, ca orice lucru inutil, dar magnific, din când în când nimicul la nimic trage, iar omul îşi găseşte cartea. Sau invers. Aceste rare întâmplări dau peste cap eforturile absolvenţilor de litere, ştiinţe economice, Lomonosov, Harvard sau Ştefan Gheorghiu.

Urmările pot fi complet imprevizibile.

Și nu uitați – omul (autorul) și cartea (opera) sunt două dihănii distincte. Odată ouată, capodopera va ființa în veac. Autorul (eventual) își ia doar burta cu el, pe lumea cealaltă.

Eftimie: Scriptor, non scribus! Auditori te salutant!

Sursa foto.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *