Despre libertate, libertăți și privilegii

Toți vrem să fim liberi fără să știm ce înseamnă libertate. De fapt conceptul acesta este extrem de nou la scara omenirii, cam 200 de ani în Europa față de 3.000 de ani de istorie fără ”libertate”.

Algoritmul societăților indo-europene stabilit în urmă cu 3.000 de ani este simplu: un trib războinic invada o regiune și își impunea dominația. Invadatorii deveneau singurii actori politici ai zonei în cazul în care reușeau să coaguleze o structură politică, ei erau singurii care beneficiau de ”libertăți” și ”privilegii”. Cuceriții deveneau sclavi sau intrau într-o formă legală de dependență față de cuceritori, având de obicei mai multe obligații decât drepturi. Un contract social bazat pe forță.

Exemplul clasic este cel al Spartei din Grecia antică. Aici cuceritorii dorieni au transformat populația supusă în hiloți – sclavi ai statului, obligați să lucreze pământurile stăpânilor. Doar că spartanii au refuzat orice fel de amalgamare cu populația cucerită și ”libertatea” lor a devenit o închisoare, spartanii fiind permanent pe picior de război: erau mai puțini decât hiloții și și-au asigurat stăpânirea prin forță. Toți cetățenii spartani erau în realitate soldați 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână. Întreaga lor societate era construită în jurul războiului permanent.

Sistemul se baza pe ceea ce latinii numeau privilegiu, lege privată – set de norme legale care se aplica unui anumit grup de oameni, în general în funcție de origine. Dacă te nășteai într-o anumită familie beneficiai automat de setul de privilegii – legi speciale – de care se bucura familia ta. Nu exista libertate, existau mai multe libertăți: aveai dreptul să deții proprietăți, să te bucuri de uzufructul lor, aveai dreptul să porți arme, aveai dreptul să fii judecat doar de cei cu care erai egal în rang etc. Libertățile veneau la pachet cu un set de obligații (participarea la război, participarea la viața politică, căsătoria într-un anumit cerc etc.) Spartanii sunt cazul extrem în care obligațiile copleșesc libertățile, atenienii sunt la celălalt capăt al spectrului, unde libertățile domină obligațiile (de aici a rezultat și ”puterea celor mulți”, democrația).

Esența sistemului a rămas neschimbată de la invaziile ariene începute în jurul anului 1.200 î.Hr. până la Revoluția Franceză din 1789. Avem 3.000 de ani în care în spațiul indo-european avem reproduceri ale algoritmului de mai sus: stăpâniți și stăpânitori, în diverse variante de constrângere sau de relaxare legală. Robia și iobăgia medievală au fost forme adaptate ale sclaviei antice, între hiloții stăpâniți de un spartan și iobagii români în proprietatea unui nobil maghiar sau sufletele deținute de un boier rus în secolul al XIX-lea nu există diferențe fundamentale din punctul de vedere al ”libertăților”.

Revoluția Franceză a venit cu ideea că toți oamenii sunt egali de la naștere și există un ”drept natural” care anulează ”legile private” ale cuceritorilor. Au fost abolite ”legile private” și ”libertățile” în favoarea ”libertății” la care au dreptul toți oamenii. Libertatea are 200 și ceva de ani de când există, ceea ce este abia un început față de cei 3.000 de ani ai sistemului indo-european bazat pe privilegii.

P.S. Mao Tze Dun parcă spunea ceva de genul ”Este prea devreme să vorbim despre efectele Revoluției Franceze”.

pumnal
Sursa foto.

12 comentarii

  1. Vorbind despre libertate si libertati, crez ca mai este posibila in timpurile noastre cucerirea de care ai amintit si fara sa includa epurare etnica?

    1. Câtă vreme resursa umană era singura resursă energetică pentru activitatea economică epurarea celor cuceriți era contraproductivă, cu excepția situațiilor în care era folosită ca război psihologic; în ziua de azi epurarea etnică este în strânsă legătură cu colonizarea noului spațiu, dacă nu există interes în direcția asta de obicei băștinașii sunt lăsați să fiarbă în propria zeamă.

    2. Sunt doar curios de o discutie ipotetica, de genul „Omul din castelul inalt”. Intr-un caz de cucerire din lumea civilizata din zilele noastre, o sa se intample cel mult cum a facut Uniunea Sovietica dupa ce a cucerit statele baltice? Si daca da, crezi ca rezistenta poporului cucerit (sa zicem ca ne cuceresc ungurii sau iau doar Ardealul, sau rusii ii iau pe ucrainieni) o sa fie mai mare sau mica in zilele noastre decat acum?

    3. Din ce se vede până acum este preferată metoda ”deturnării sufletelor”; sistemul juridic internațional este construit parțial în jurul procesului de la Nurnberg; epurările etnice din fost Iugoslavie au avut urmările cunoscute. Mai pe scurt nu cred că ar îndrăzni cineva așa ceva.

      Există și varianta în care actualul sistem juridic internațional dispare și atunci orice este posibil.

    4. Mai exista o explicatie asupra „epurarilor etnice” si a „deportarilor”.

  2. Pare ca este cupru. Dar minereul de fier in stare pura, la munte, este rosu. Revenind… Faptul ca inainte eram condusi prin forta si acum suntem condusi prin finante. Asta nu ne face mai putin sclavi. (dependenti de sisteme – stat, banci, etc.) Din cauza asta si salariile incearca sa ti le dea cat mai mici. „Lor” nu le convine sa aiba oameni independenti. Oamenii independenti au timp sa se intruiasca, si implicit sa gandeasca. Ei doresc doar turme de manevra. Ca mai selecteaza cativa din plebe, pe care ii ridica… dar ii si „dreseaza” (dintre cei care se lasa dresati), asta este alta mancare de peste. Asta e controlat. Sa nu ne imbatam cu apa. Sistemul a ramas acelasi. Doar denumirile si metodele sau schimbat. Sau mai rafinat un pic. Sa ma contrazica cineva.

    1. ”S-au mai rafinat un pic.”
      Întocmai! De-acum suntem europeni, nu-i așa? Deci metodele fiind obligatoriu mai rafinate, sunt în același timp mai perverse. Iacătă cușca din bare de aur (sau aurite). Ai chiar libertatea să ieși din ea, dar dacă o vei face, în curând vei suferi de foame, sete, excluziune socială, lipsa unei locuințe și câte și mai câte. Mai pervers nici că se poate!
      Așadar de la ce libertate la ce libertate am trecut noi din 1789 încoace???

  3. În primul rând : când ai la dispoziție milioane de euro gratis de la Ue și nu ești capabil să le cheltui, despre ce vorbim ?
    Noi ne hilotizăm singuri prin „dottori” ca tonta, oprea etc etc. Ăștia sunt vrând-nevrând coloana a cincea, ăștia ajung să se susțină între ei aglutinați de constința fraudei și a mediocrității.

    Totuși lumea nu se îndreaptă spre o noi hegemonii de genul celor istorice prezentate. Semne: în SUA e lege, că nu ai voie ca cetățean american să dai sau să primești șpagă nicăieri în lume. Iar Coreea de Su (care era plină de șpagă până la începutul anilor ‘ 90), RFG arată că nu au fost transformate în colonii economice. Doar Rusia transformă în colonii orice teritorii und epuna talpa, mintea lor este tot ca acum 3000 de ani.
    Alt semn: la comisia europeană se lucrează la o lege , ca impozitul pe profirt să se plătească în locul unde a fost obținut.
    Dar ce folos dacă corupția locală înghite aceste venituri din impozitarea locală a profitului ?
    Chiar insistența pt eradicarea corupției este un semn. Pt. că este mult mai ușor să domini acolo unde este o clasă politică/adminstrativă coruptă.
    Dumnezeu dă, dar nu ăși bagă în traistă.
    Eu am întâlni o grămadă de oameni, care păreau întregi la minte, onești , care se văitau de corupție , ca tot românul. Dar după ce a început DNA să dea iama, acum vin cu idei, că nu e posibil să arestezi un om, care dă de muncă la două mii de oameni, că se duce firma de râpă și rămân fără serviciu… Ăștia sunt deja corupți în cap, credeau despre sine că nu sunt și doar nu au avut ocazia.
    Pt. că nu știu câți sunt în stare să se gândească ce ar fi făcut ei dacă ajungeau în posturi unde ar fi fost cu mâna până la cot în miere ?

  4. Mai stim o tara asemanatoare Spartei antice, cu deosebirea ca primeste ajutoare din strainatate pentru a „supravietui” – la urma urmei, in cartea maccabeilor chiar se spune ca evreii si spartanii „sunt de-o muma”

    Dar sa revenim la libertate

    Strict filoyofic, libertatea absoluta nu exista, pentru ca este invalidata de „socializarea” fiintei umane – acolo unde-s doi trebuie si oleaca de reguli, iar regulile strica perfectiunea lui 100%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *