Esports nu există, terminați cu prostiile

Mediul online românesc vibrează ușor: un băiat român s-a calificat la nu știu ce campionat cosmic de jucat pe calculator. Și asta se pune ca ”sport”, adică există ”esports”, sporturi electronice, în care apăsatul pe butoane contează.

Prostia asta cu ”esports” este o păcăleală din vorbe. Numim ceva ”sport”, mulți se înghesuie să repete asta și brusc, oricât ar fi de ridicolă respectiva activitate, toată lumea o consideră sport. V-am mai spus și cu alte ocazii: în Grecia (și Roma) antică un bărbat trebuia să aibă trei calități – drept, curajos și înțelept. Și întregul sistem educațional era construit astfel încât să creeze oameni cu aceste calități, iar sportul era materie obligatorie. Sport în sensul dezvoltării corpului uman, efort destinat fortificării.

Oricum aș întoarce-o, esports nu mai are nici o legătură cu tradiția greacă. Niște oameni manipulează niște realități virtuale. Evoluția tehnică va înlocui legătura ochi-deget-buton cu conexiuni directe la creier. Vom avea creiere puse în niște canistre conectate la realitățile virtuale prin USB.4000. Dar asta nu va fi sport și nici nu vom mai avea de-a face cu ființe umane. Manipularea unor realități virtuale este doar o altă formă de onanie. Într-adevăr, se îmbunătățesc niște reflexe, la jocurile de echipă contează interacțiunea și coordonarea – dar un jucător scos din setul de reguli virtuale și băgat într-o lume unde nu există reguli nu are mari șanse de supraviețuire.

Cine a citit sequelurile la Dune știe de cymeci și cogitori. Mie îmi place nuvela în care niște primitivi rămași umani doboară un cymek, scot canistra cu creierul și-l pun la fiert, după care îl mănâncă cu lingurița. Ăsta este sport.

Greek_statue_discus_thrower_2_century_aC

0 comentarii

  1. Dacă urmăm același raționament, nici șahul nu este un sport. Dar nu vreau să iau apărarea esports, doar mă amuză că există milioane de oameni care stau și urmăresc cum alți oameni se joacă.

    1. Șahul este sportul minții. Mai este argumentul cu Formula 1 și alte asemenea. În principiu este vorba de întreceri între roboți, iar pe măsură ce evoluează tehnica aportul uman contează din ce în ce mai puțin. Reflexele unui pilot de Formula 1 versus reflexele unui jucător de Counterstrike. Corpul uman își pierde din importanță, aici e buba.

    2. Sigur că îmi amintesc. Ender urmează traseul clasic de ofițer: partea tactică în care contează și pregătirea fizică (șmecherii erau interesați ca el să poată ucide, chiar și cu mâinile goale, le păsa și de motive), apoi trece la strategie și simulatoarele care nu erau simulatoare. Dar partea fizică a rămas la temelia fundamentului de la bază.

  2. Imi place logica ta, deci pentru ca grecii acum sute si mii de ani! Nu tu adaptare la cerintele vremii, modei, pentru ca asa au stabilit grecii aia ideea de sport.

    1. Atunci de ce să mai spunem ”mână”? Hai să-i spunem ”mouse-învârtitor” pentru că adaptare la cerințele vremii și modei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *