Am fost, sunt și vreau să rămân european

Să vă explic cum sunt eu european. În primul rând vorbesc și gândesc în limba română, o limbă care face parte din familia limbilor neo-latine. Adică neuronii mei sunt înfășurați în jurul unor structuri gramaticale care determină un anumit tip de gândire comun de-a lungul și de-a atul continentului.

Apoi dorm în pat. Nu pe rogojini, nu pe tatami. Mănânc stând pe scaun, la masă și folosesc lingura, cuțitul și furculița – nu pe ciuci, nu în lotus, nu bag mâna într-un lighean de plastic în jurul căruia mai stau treizeci de verișori, bețișoarele asiatice mi se par o bătaie de joc. Mănânc carne de porc și de vită, pește și pâine dospită, beau alcool distilat sau fermentat din fructe și cereale.

Raționez de-a lungul unor linii de gândire pitagoreice și aristotelice, Sun Țî și Kung Fu sunt niște chestii venite de departe, interesante dar ciudate. Îmi place boxul și sunt un individualist orientat spre succes, lucrez în echipă dar nu cred că comunitatea este mai importantă decât individul.

Mă strădui zilnic să rămân convins de faptul că toți oamenii se nasc egali și au drepturi inalienabile, în ciuda hoardelor de idioți care fac tot posibilul să mă convingă de contrariu. Sunt convins că lumea este organizată în jurul a trei categorii străvechi: sacerdoți, oșteni și negustori.

Nu cred că ”românii sunt inferiori, europeni la mâna a doua”. Pur și simplu am fost dintotdeauna am fost la marginea imperiului european, iar inovațiile de la centru au ajuns mai greu până la noi, n-am avut timp niciodată să le absorbim integral.

În acest moment nu cred că există alternativă la Uniunea Europeană. Este singura structură din istoria continentului care a menținut pacea pe aici pe termen lung. Toate aranjamentele anterioare au explodat după maxim un u-două decenii. Actuala construcție europeană menține pacea pe continent de mai bine de 60 de ani. (Războaiele din fosta Yugoslavie chiar nu le-aș pune în contul Occidentului, este de ajuns să ne uităm la cronologie ca să vedem că sârbii, croații, bosniecii și albanezii au început să se căsăpească înainte de intervenția occidentalilor.)

Nu cred că Uniunea Europeană ne distruge. Mai este puțin și se împlinesc 10 ani de când România este membră UE și ar trebui să facem un calcul să vedem cât ne-a folosit. La nivel macro eu văd ca principală problemă lipsa unor lideri capabili să folosească apartenența României la UE pentru dezvoltarea românilor. Plus corupția, furia de îmbogățire cu orice preț care ne-a paralizat de la lovitura de stat din 1989 încoace.

Includerea României în spațiul de securitate al Rusiei sovietice, sistemul comunist care a încercat să elimine proprietatea personală, ruperea forțată de civilizația europeană și izolarea de jumătate de secol au creat câteva handicapuri intime. Foamea după avere și golul informațional au generat cei 25 de ani de zăpăceală. Încet-încet ar trebui să fim în stare să mergem prin Europa pe propriile picioare.

Sursa foto.
Sursa foto.

4 comentarii

  1. Eu cred că românul trebiue să fie cu România. Mentalitatea conform căreia trebuie să fim cu UE/SUA sau Rusia, mi se pare că denotă o lipsă de demnitate. Nu ne trebuie ceva de la ei, ba chiar ei au nevoie de noi – de aia stau stup peste România.
    Tot ce-i avantaj dinspre UE vine cu un preț. NATO este inclus – că n-o să ne apere (de) careva.

    Noi ca neam, de la Nistru pân’ la Tisa, avem de spălat păcate (multe), apoi, dacă ne-m pocăi – colectiv – le pune Dumnezeu pe toate pe făgașu lor. De asta-s sigur 101%.
    Și ne și unim.

    1. Domnule Mihnea, din păcate, nu o să-mi vedeţi comentariul acesta (am descoperit destul de târziu blogul dlui George), dar aş vrea să vă imprim o afirmaţie: în ziua în care, pe teritoriul românesc, se inventează o altă armă de distrugere în masă -mult mai distrugătoare decât atomicul sau hidrogenul- şi să ne fie exclusiv nouă, abia atunci devenim „playeri”.

  2. Dle George nu am nicio contradicţie la ce aţi scris dar, la atâta economie cât ştiu ( capitalistă, piaţă liberă, laissez-faire) e important să avem capitaliştii noştri, autohtoni. Nu prea se recunoaşte prin cercurile libertariene dar competiţia dintre ţări a rămas zero-sum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *