Fotografia care explică ziua de 1 decembrie

În 1916 România a mobilizat 750.000 de bărbaţi dintre care 535.706 au fost ucişi, răniţi, luaţi prizonieri sau au dispărut. Acestea sunt cifrele care definesc ziua de 1 decembrie 1918.

Mai jos aveți o imagine care completează cifrele de mai sus. În prim plan, un ofiţer al monarhiei chezaro-crăieşti rânjeşte plin de mulţumire către aparatul de fotografiat. Cu mâinile în buzunarele mantalei şi cizmele lustruite de să-şi răsucească mustaţa în ele, triumfătorul oştean k.u.k. stă lângă un morman de cadavre ale soldaţilor români din Regimentul 45 Vlaşca.

La marginea drumului de la Bartolomeu, lângă Braşov, într-o îngrămădeală nedefinită de braţe, trunchiuri şi picioare se iţesc ici şi colo câteva capete tunse scurt, cu feţele acoperite de sânge închegat. De-a lungul drumului se înşiră doamne elegante din societatea înaltă a Braşovului, venite să se bucure de spectacolul oferit de mormanul de cadavre valahe. Instantaneul a imortalizat hainele de sărbătoare ale braşovencelor la 1916: pălării cu flori şi pene, taioare pe talie, săculeţe de mână, fuste şi rochii până la gleznă. Sunt mulţumite, valahii au fost zdrobiţi, văd asta cu ochii lor. În stânga, în plan secund, câţiva prizonieri români, fără centiroane şi cu vestoanele descheiate, sapă groapa comună pentru camarazii morţi.

brasov-bartolomeu-1916 (1)

Mai multe imagini și detalii despre masacrul de la Bartolomeu din Brașov găsiți aici.

0 comentarii

  1. Am mai comentat acest lucru o data (pe vechiul blog).

    Problema cea mai grava, dincolo de faptul ca noi am învins ei au pierdut, sau ce tribut de sânge am dat noi, este una, dupa mine esentiala: de ce au trebuit sa moara atâtia?

    Americanii au luptat tot atâta în WW2 cât am luptat si noi – si au pierdut mai putin decât jumatate din cât am pierdut noi (raportul depinde de valorile date pentru pierderile noastre, ale lor se stiu la zecimala) si tot s-au plâns ca au pierdut enorm (la o populatie de 10x mai mare, retineti).

    În Vietnam, au pierdut vreo 58k, si poate mai vedeti pe la History sau Discovery ce revolte si ce manifestatii au fost.

    Una din regine, cred ca Elisabeta, a scris acasa în Anglia, ca numai la Plevna au murit mai multi români decât au pierdut englezii în razboaiele lor coloniale.

    Noi de ce nu suntem în stare sa ne pregatim tactic si tehnic în asa fel încât sa nu moara oameni? Atâtia? Daca ar fi fost schimbata „scoala de soferi” (conducerea valizelor pe sub pat) si în loc de drepti-culcat se mai faceau si alte exercitii, poate ca rezultatele ar fi fost mai bune dpdv demografic.

    Sa fii si plecat si sa te mai taie si sabia, e prea mult…

    1. Nu stiu de unde iti iei datele dar pentru soldati in WW II:
      USA: 416,800 (nu au luptat pe toata durata conflictului, plus dotarea materiala absolut imposibil de comparat)
      Romania (granitele din ’39): 300,000
      Date oficiale, luate de pe wikipedia (stiu, e doar wikipedia dar e bun orientativ).
      USA nu au avut civili morti cum am avut noi inca de la inceput cu cedarea Ardealului de N. Nici nu au avut deportati cu zecile de mii (cetatenii romani din Basarabia). Asa a ajuns Romania la approx 1 milion de victime de razboi (soldati + populatie civila).
      Inteleg asadar ca ori nu esti suficient de bine informat, ori se manipuleaza cu nerusinare. Nu este ceva nou, e chiar foarte la moda.
      In primele razboaie, Principatele Romane nu au avut o armata asa cum o stim noi azi, instructia a fost aproape inexistenta in intelesul ei modern. In momentul in care am fost cat de cat bine echipati si am avut conducatori militari de valoare practic am fost cel putin in elita europeana.
      Dupa primul razboi lucrurile nu s-au asezat foarte bine la noi. A fost nevoie de o semi-dictatura pentru ca lucrurile sa revina cat de cat – ma refer la Antonescu. Desigur este de condamnat „dictatura” dar tocmai pierdusem peste 1/3 din teritoriu din cauza unui politicianism foarte foarte destructiv, cam cum e cel de azi.
      In momentele in care va agitati ca se cheltuie bani pe armata sa va amintiti cum s-a ajuns la situatia disperata din ’40.

    2. Enzo

      eu vorbesc de militari, de pregatirea lor militara, de capacitatea de conducere a ofiterimii…
      Nu vorbesc de civili.

      Americanii au luptat aproximativ tot atâtea luni cât si noi (caci nici noi n-am intrat de la început). Ei din decembrie 1941 pâna în august 1945. Noi din iunie 1941 pâna-n aprilie 1945 (neglijez zilele putine).

      Dotarea armatei americane? Pai noi de ce n-am fost dotati? Niciodata? Am luptat în Bulgaria contra ultimelor modele de tunuri Krupp (din care, conform legendei au fost confectionata coroana), am primit de la francezi abia în 1917 (si asa am putut opri nemtii la Oituz etc) niste cioarse de casti si puscoace. Dupa razboi am primit alte vechituri franceze, tancurile (sic) Renault FT17. Apoi afacerea Skoda. Mai nou, în decada post-decembrista MIGurile arau ogoarele patriei, chiar acelea modernizate pe bani grei de israelieni pentru chipurile compatibilitate NATO, dar care oricum trebuiau scoase la casat ca nu îndeplineau alte cerinte.

      Apoi, iarasi o manevra clasica, îmi atribuiti si alte afirmatii. N-am pomenit nimic de bugetul armatei.

      Si ca veni vorba de Antonescu, eu n-am vrut sa aduc vorba, tocmai acest exemplu sustine afirmatiile mele. Antonescu nu numai ca a fost „sapat” toata cariera lui pentru ca încerca sa puna ordine în armata, ba chiar, mai târziu, trebuia sa mearga el si sa dea ordine personal pentru ca armata româna sa se regrupeze în fata rusilor. Asta a facut pâna în ultima zi, când abia venit de pe front, urma sa plece din nou, ca sa stabilizeze situatia.

      Eu n-as vrea sa fiu soldat sub comanda unui ofiter din aceia „din vechi”. Tu ai vrea?

  2. Imbecilii de unguri! In 1916 s-au aratat ca neutrii, apoi fara nici un apel au trecut Carpatii la Sinaia si au ucis
    sute de mii de romani. Imbecilii!……..

    1. Ungurilor sa le dai la gioale prin surprindere ca stiu ei de ce. 🙂

      Hint: daca acceptau faptul ca romanii sunt populatia cea mai numeroasa din Ardeal (si in consecinta sunt primii la imparteala drepturilor) nu se intampla nimic.

  3. Apropo de Falkenhayn… aproape imediat dupa razboi, prin 1925 cred, Ministerul de Razboi a scos pe cheltuiala lui, traducerea memoriilor acestuia despre razboiul din Carpati. De ce a facut-o? Ca sa citeasca ofiterimea si sa vada cum se conduce un razboi, care sunt greselile partii române (nu prea e galant la adresa noastra 🙂 , pe buna dreptate) si alte chestii, poate poate învata ceva din aceasta carte.

    Ca n-au învatat nimic, presupunând ca au citit-o, am vazut în al doilea razboi mondial.

    1. N-o fi fost el galant, dar nici campania din 1917 n-a facut-o. Viitoarea Vulpe a desertului, in schimb, e mult mai darnic cu laudele. Ca sa nu mai zic de Ludendorff care-a prezentat campania din 1916 in culori sumbre si pe scumpii lui aliati in culori cel putin la fel de sumbre. Deci care-i adevarul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *