Împuțiții de țărani români și modernizarea medicală

Face furori o carte publicată recent de un cercetător de la Cluj care demonstrează cât de împuțiți și promiscui erau țăranii români în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Cartea este extrem de citată pentru a demonstra înapoierea românilor care s-a transmis până în secolul al XXI-lea.

Nu m-am ostenit să citesc cartea, am lecturat doar destule citate și un interviu acordat de autor, însă am o problemă cu cartea și cu modul în care este interpretată.

Chiar autorul mărturisește că volumul său a fost scris în baza memoriilor și articolelor publicate de mai mulți medici din România în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Nu a făcut cercetare de arhivă asupra chestiunii și asta îi cam reduce din valoarea cărții din punctul meu de vedere. Apoi nu pare că își tratează critic sursele – omul nu este istoric de meserie.

Altfel spus: ce interese aveau medicii atât de citați din secolul al XIX-lea să scrie ceea ce au scris? Textele lor ar trebui încadrate mai bine în contextul istoric. Medicii aceia erau băieți de oameni avuți trimiși în Occident să studieze medicina – natural că îi vedeau drept primitivi pe țăranii din bordeie. Nu aveau nici o reținere în a-i condamna pe țărani că trăiau în case mici lipsite de confortul igienic al clădirilor din Parisul anilor 1880 – doar că nu le-a trecut nici o secundă prin cap să se întrebe dacă țăranii români aveau mijloacele materiale să-și ridice case ca la Berlin.

Furia tinerilor medici bonjuriști împotriva leacurilor băbești este de înțeles – ei veneau să înlocuiască leacurile cu medicamente, însă nimeni nu ține seama de faptul că leacurile tradiționale au fost singurele metode de tratament pentru țăranii români vreme de secole. În plus tratamentele moderne costau foarte mulți bani (ca și acum) – bani pe care țăranii români din secolul al XIX-lea nu îi prea aveau. Nu exclud ca multe din relatările medicilor de pe atunci să fi fost extrem de exagerate pentru a-și sublinia efortul și importanșa.

Una peste alta, poveștile înfiorătoare ale medicilor români din secolul al XIX-lea spun de fapt povestea modernizării medicale a României, o bătălie care nici acum nu este încheiată. Aflați în focul luptei, medicii atât de citați acum nu aveau timp să se întrebe de ce țăranii erau reticenți (deși ar fi trebuit să fie mai blânzi cu epitetele). Însă cercetătorul nostru ar fi putut să ia în considerare toate aceste chestiuni și să își trateze cu prudență sursele de informare.

0 comentarii

  1. Cel mai bine ar fi sa citesti cartea si apoi sa o critici. Datul cu parerea nu iti face cinste. Poate cartea nu este chiar asa de rea,sau din contra! Dar din ceva citate scoase din context nu iti poti face o parere obiectiva. Multumesc. Ghenovici Florin.

  2. Câteva observatii generale.

    1. taranii români erau într-adevar saraci si destul de murdari. Poate asa ar fi devenit si Patriciu daca veneau de 34 de ori pe an cei de la Garda financiara, asa cum au facut-o peste 100 de ani fanariotii (citez dintr-un articol mai vechi de-al tau)

    Era bine, era rau? Nu stim. A avea iPhone 6 plus nu înseamna nimic pentru un taran dar poate fi totul pentru un corporatist, a avea un tractor înseaman nimic pentru un corporatist dar e esential pentru taran. Standardele dupa care sunt judecati românii (si alte popare considerate mai putin civilizate) nu li se potrivesc. Locuitorii mai mult sau mai putin salbatici din Africa o duc mai bine acolo, fara apa calda, sampon, televizor, internet, decât unul din lumea buna, care îsi da toti banii, multi, ce-i câstiga pe medicamente si psihiatru.

    Al doilea aspect important – cum erau altii în aceeasi perioada? Nemtii, francezii, italienii etc. Si azi cine merge la tara în „zona latina” vede aceleasi probleme pe care le gaseste si în Berceni – case darapanate, rufe atârnând pe sârme pestre strazi, un paienjenis de tevi de apa, cabluri de curent, TV, telefon … Fie în Italia, Spania, Portugalia, Franta …

    2. medicamentele – dupa ce inchizitia s-a „ocupat” de remediile naturiste prin purificarea cu foc a promotorilor medicinei alternative, pentru ca, nu-i asa, demonii aduceau bolile iar nu ceaiul de menta alunga raceala ci slujbele, nu prea au ramas multe informatii din vechime. Pe acest teren viran a venit stiinta medicala de la arabi si ulterior s-a completat cu studii proprii.
    Ca si acum, mirajul occidentului a atras multi tineri – medicina a fost vazuta în mod exclusivist ca fiind cea si numai aceea descrisa în cartile oficiale de medicina. Celelalte erau superstitii, leacuri babesti etc.

    AL doilea aspect – medicina din zilele noastre, ca si atunci, este mânata de grija de înavutire. Firmele de medicamente organizeaza periodic „seminarii” pentru doctori, în locurile cele mai exotice, pentru a le prezenta noile descopriri stiintifice. Nu ar fi fost mai util si mai eficace sa-i pofteasca în laboratoarele pilot sau de cercetare? Aceste vacante gratuite sunt platite de medici prin prescrierea a exact acelor medicamente care sunt produse de firma „grijulie”, uneori chiar daca nu este nevoie de ele.

    Al treilea – si aceste firme recurg la plante si extrase de plante – ati observat campania similara celei „bio” din alimentari? Gata, daca un medicament e din plante (si nu produs într-o fabrica chimica), e cel mai bun, cel mai inofensive dar si cel mai eficace? Pai ce-l împiedica, în afara doctorului, pe pacient sa mestece singur frunza de papadie ca sa-si ia ingredientul minune direct din natura. Matraguna si cucuta sunt si ele 100% naturale si bio.

    Farmacia a devenit un loc de pelegrinaj, si unele se pare ca au deschis chiar abonamente.

    Al patrulea – este medicina româneasca astazi mai sigura decât cea traditionala, chiar cuplata cu „n-a avut zile saracul”? La câte cazuri de malpraxis difuzate la TV, plus cele necunoscute, fie ca nu sunt publicate fie ca nu sunt anuntate, nu stiu daca sansele de vindecare sunt mai mari azi, cu toate analizele pe calculator si medicamente minune, decât acum 200 de ani, cu leacuri babesti. Chiar nu stiu.

  3. Poate nici nu erau asa rau intentionati doctorii care scriau despre taranii romani in secolul XIX. Multi luptau pentru emanciparea taranimii si dezrobirea lor, conform principiilor revolutionare de la ’48. Si faceau asta pictand un portret negativ taranilor, in ideea de a trezi compasiune in paturile superioare. Poate nu spuneau „uite ce imputiti sunt taranii romani”, ci „uite in ce stare i-ati adus pe taranii romani”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *