Lipsa de încredere a românilor în români

Am asistat zilele astea la isteria trasferării în străinătate a răniților de la Colectiv. Nu spun că medicii din România ar fi mult mai buni decât cei din țările occidentale, dar nici foarte slabi nu sunt.

Însă nu există nici un fel de încredere că în România se face tot ce se poate. Am văzut câteva relatări care arătau că echipele de medici veniți din alte țări își ”alegeau” răniții pe care să-i trateze. Este aiurea și pentru ei, să vină ca mari experți și să le moară pacientul, le mai taie din prestigiu. În schimb medicii români nu prea au privilegiul de a-și putea alege pacientul cu cele mai mari șanse de supraviețuire, trebuie să-i trateze pe toți.

Și apoi apare presiunea părinților și mass-media care se potrivește perfect cu lipsa de încredere a românilor în tot ce este românesc. Lipsă de încredere bazată pe numeroase experiențe trecute și care nu este total neîntemeiată.

Încă o dovadă că avem foarte multe probleme de rezolvat.

0 comentarii

  1. Dupa cum ai sesizat si tu, romanul va continua sa prefere medicul englez celui roman, indierent de cati arsi sunt omorati de englez. Deci ideea ca englejii sunt terifiati de pierderea reputatiei e naiva. Nu se va duce niciun francez sau american la engleji, si nu va renunta niciun paki sau roman sa se duca la engleji pentru motive dintr-astea logice.
    Nu stiu cum e in alte parti, dar spitalele engleze lucreaza intr-un regim semiprivat, in care presteaza servicii si pentru asiguratorul lor de stat, si pentru platitori privati. Asiguratorul de stat este motivul pentru care aceste spitale exista, clientul lor nr. 1, asa ca spitalele nu pot sa ceara prea multi bani de la stat. In contrapartida, spitalele „de stat” engleze trebuie sa obtina fonduri prin prestarea de servici pentru oricine altcineva. CNAS este un astfel de agarici care plateste mult peste cat ar plati NHS (asigurarea engleza), care nu conditioneaza plata de calitatea serviciilor etc. Englezii au selectat doar pe cei care vor muri inainte sa ajunga in Anglia. Pe aia nu ii vor, pentru ca de pe aia nu pot incasa nimic.
    Olandezii au luat doi romani la Roterdam in ziua a cincea, stiind ca arshii grav mor mai ales in ziua a shasea.
    Deci nu doar ca occidentalii nu au ce sa le faca in plus arshilor Romaniei, dar banul nostru subventioneaza pacientii britanici.

  2. O tara în care situatia inversa functiona era (nu mai este) Germania.

    Acolo psihologia de masa era ca „eu îmi fac treaba corect, vecinul meu îsi face treaba corect, colegul meu de la clubul de popice îsi face treaba corect, deci am încredere în produsele facute de noi”.

    La noi psihologia functioneaza pe dos „eu STIU ca nu-mi fac treaba, si mai STIU si ca vecinul o fusesreste (apropo, cuvând de origine germana 🙂 ) si el, de ce as avea încredere în produsele noastre?”.

    Iar proportia de defecte mare la produsele nationale, în special de factura tehnica, nu face altceva decât sa confirme regula. Produsele noastre nu erau acceptate decât în tarile din lumea a III-a si uneori veneau si acelea înapoi, erau etichetate ca „refuzate la export” si era bataie pe ele pentru ca, si refuzate, erau mai bune decât ceea ce se vindea în tara.

    Astfel de psihologii necesita generatii întregi de contraexemple bune pentru a fi sterse din memoria colectiva si a reveni încrederea, iar un singur rateu (asa de usor de obtinut) submineaza acest efort si o luam (pentru a câta oara) de la 0.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *