Migrația țiganilor și migrația musulmană de azi

La migrații este simplu: țările țintă trebuie să aibă capacitățile și voința să le împiedice. Dar aici este șmecheria cu migrațiile, că au loc în momentele de slăbiciune ale țărilor țintă.

Istoria ne învață că migrațiile din Europa în secolele III – IX au fost migrații războinice. Din diferite motive (suprapopulare, epuizarea resurselor vitale, presiunea altor migratori, atracția bogățiilor Imperiului Roman) populații întregi își făceau loc în Europa prin forța armelor. Când nu-i puteau alunga romanii îi mituiau, îi colonizau și încercau să-i folosească împotriva următorului val migrator. Mișcările de populație nu au început brusc în secolele III – IV, ele existau și înainte, diferența este că mai înainte Imperiul Roman avea o strategie agresivă: de obicei nu aștepta să vină barbarii, trimiteau legiunile peste barbari (sau trimiteau legiunile atunci când barbarii începeau să se creadă prea puternici). Algoritmul s-a modificat în momentul în care romanii au renunțat la strategia agresivă și au intrat în defensivă.

Până în jurul anului 1000 toată Europa a fost o zvârcolire, nici nu mai are rost să înșir toate triburile care s-au fluturat dintr-o parte într-alta. Invazia tătară a fost ultima din acest sistem bazat pe război. Oarecum trecută cu vederea este migrația țiganilor – care este importantă pentru fenomenele din ziua de azi. A fost o migrație pașnică, cu fundament ideologic: țiganii au pretins că sunt pelerini, ceea ce le-a deschis porțile Europei creștine. După o perioadă s-au lămurit occidentalii cum stă treaba și au început să-i alunge. (De ce au fost țiganii robi în țările române? Pentru că ăsta a fost statutul lor în Imperiul Bizantin, statut preluat la pachet cu întreaga legislație a imperiului de Țara Românească și Moldova; inițial țiganii erau robi și în Serbia și Bulgaria din evul mediu, doar că aceste state au dispărut și țiganii de aici au fost incluși în sistemul legislativ al Imperiului Otoman).

Migrația din ziua de azi este un amestec. Pe de o parte migrația este marcată de ideologie: nu sunt imigranți sunt refugiați și trebuie primiți conform teoriilor politice în vigoare – exact ca în cazul țiganilor care pretindeau că sunt pelerini din Egipt pe la 1400. Și Europa își deschide încă o dată porțile. Pe de altă parte este un act agresiv, dacă ne luăm după declarații recente ale unor oficiali NATO: Federația Rusă se folosește de valul de migranți pentru a slăbi Uniunea Europeană după episoadele Ucraina și Crimeea.

Iar țările europene nu au nici capacitățile și nici voința să împiedice valul de migrație.

papuci
Sursa foto

7 comentarii

    1. Nu ”noi” i-am făcut robi pe țigani. Țiganii ”au venit” gata înrobiți; în Imperiul Bizantin aveau statut de sclavi ai statului, la fel în Serbia și Bulgaria, pur și simplu populația a fost preluată la pachet cu instituția care o definea. Dar asta este o discuție mai lungă.

      Despre actualii imigranți: crede-mă că viitorul lor este neo-iobăgia în baza creditelor bancare, mai puțini la prima generație, mai mulți la a doua. Cei care vor refuza această neo-iobăgie vor alcătui hoardele de marginali extremiști.

  1. Cum naiba face Rusia de trimite emigrantii astia in Europa, ca eu nu pricep? Pe bune, care e mecanismul, ca eu oricat ma chinui nu vad nici un indiciu ca Rusia ar face asta, si nici nu-mi pot data seama cum ar putea face asta daca ar vrea…

  2. Exista 3 feluri de migratii.

    Migratia „economica” (cu doua tipuri) si cea „de nevoie”.

    Majoritatea au fost migratii economice, numai putine au fost migratii de nevoie – cea mai mare dintre ele a fost migratia gotilor, care au fost împinsi de huni pâna în Spania.
    Alte migratii celebre de nevoie sunt cele ale evreilor din Spania spre Portugalia si apoi spre Olanda, cele ale husitilor spre Ungaria si apoi spre Moldova (de unde a reiesit si orasul Husi de exemplu).

    Migratiile economice au determinat hunii, tatarii si alte neamuri razboinice sa se întinda pâna-n Franta, înspre vest, si pâna în Coreea, în est. Migratii economice au fost si curecririle Americilor, apoi popularea lor. Migratie economica este si „traditionala” Go-West a americanilor. Migratie economica este si invazia moldovenilor tot spre vest (coincidenta??).

    Migratia economica înseamna ceva de genul „ubi bene ibi patria”, adica imigrantul intentioneaza sa ramâna acolo unde a gasit prosperitatea.
    Migratia de nevoie presupune reîntoarcerea acasa, odata ce situatia ce a generat exodul a încetat.

    Mai exista o migratie celebra, care nu se încadreaza în nicio categorie, probabil pentru ca nu a existat niciodata în realitate – exodul evreilor din Egipt spre Canaan.

    Diferentele dintre migratii sunt extrem de mari.
    Migratia economica presupune în principal o populatie masculina, tânara si în puteri. Ei vor coloniza locurile bogate si vor trimite apoi dupa restul familiei sau îsi vor gasi perechea la locul faptei. „Rapirea sabinelor” s-a produs de nenumarate ori în istorie.
    Celalalt subtip de migratie este constituit tot din barbati tineri si în forta, armata de ocupatie. Dupa armata vin colonistii. Identic ca populatie, doar ca sunt civili.

    Migratie de nevoie implica o populatie exact pe dos, compusa în principal din batrâni, femei, copii, si mai rar sau în proportie demografica masculi în forta, pentru ca acestia trebuie sa protejeze trupa, fie acasa, fie sa constituie ariergarda.

    Acuma cred ca si ultimii Toma Necredinciosi vor sti ce fel de migratie e cea care o vad ca se desfasoara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *