Moldovenii, eliberați din iobăgie de țarul Brejnev

Platforma de propagandă a Moscovei, Sputnik, a demarat o operațiune de refacere a ”legăturilor frățești între poporul rus și cel moldovenesc”. Fiecare material ar merita un comentariu, deocamdată să-l vedem pe cel care îl ridică în slăvi pe țarul roșu Leonid Brejnev.

Conform Sputnik, pe vremea lui Brejnev în Republica Moldova curgea lapte și miere, se ridicau construcții impresionante, știți și voi cât de bine era pe vremea comunismului.

Mi-a atras atenția un fragment de citat din memoriile lui Brejnev, care își amintește că în 1974 ”s-a început eliberarea de pașapoarte care au mărit libertatea de circulație, până atunci țăranii avea doar carnet de membru de kolhoz”. Chestia merită o explicație: nu era vorba de pașapoarte pentru călătorii în străinătate, nici pe departe, era vorba de pașapoarte pentru călătorii în interiorul Uniunii Sovietice. Cu carnetul de kolhoz, țăranii basarabeni nu puteau călători decât până la centrul raional, cel mult până la Chișinău – și în orice moment puteau fi întrebați ce caută pe-acolo.

Pe românește spus: între 1944-1974 românii din Basarabia au fost legați de glie într-un sistem de iobăgie care a durat 30 de ani, o generație întreagă. Un sistem cvasi-medieval, dacă vă mai amintiți definiția țăranului iobag, proprietar pe casă și pe lotul de pământ din jurul acesteia, obligat să muncească pe moșia feudalului în schimbul unei cantități de produse stabilite arbitrar de stăpânul pământului, lipsit de libertatea de mișcare, nu se putea muta dintr-un sat în altul fără acordul stăpânului.

Pe undeva există o mare ironie în faptul că țarul Brejnev se laudă în memoriile sale cu eliberarea din iobăgie a țăranilor basarabeni. Fenomenul ar merita o cercetare mai aprofundată, inclusiv la nivelul transformărilor psiho-sociale provocate de acești 30 de ani de iobăgie forțată. În imaginea de mai jos îl puteți vedea pe Leonid Brejnev (stânga) alături de șeful comunist de la Chișinău, Ivan Bodiul.

Brejnev si Bodiul la Chisinau
Sursa foto

0 comentarii

  1. Si pe vremea lui Ceausescu erai întrebat ce cauti acolo unde te aflai, în special daca erai într-o alta localitate decât cea de resedinta. Cred ca statiunile faceau exceptie de la aceasta regula.

    1. Nu se compara! In Romania erai intrebat de viza de flotant doar daca LOCUIAI mai mult de 15 zile, nu doar daca ai fi calatorit. Iar daca iti lui viza de flotant, nu te intreba nimeni nimic. Pai ce, puteai merge in URSS in drumetie pe munti unde vroiai tu? Am fost in anii ’80 in Polonia in asa ceva si cum am deviat de la traseu, cum au iesit unii cu automate din padure sa ne mane la loc, pe traseul marcat. Deci pana si in celelate tari comuniste, iar in URSS nu mai vorbesc, sistemul de represiune era salbatic in comparatie cu cel romanesc.

    2. Stimabile Marian, te-ai gîndit mult pînă să scoţi pe gură perla asta?
      Eu am călătorit în toată ţara, încă de pe cînd eram student şi pînă am ajuns la pensie şi nimeni nu m-a întrebat NICIODATĂ, nici măcar de buletin darămite de paşaport. Numai la hotel îţi cerea buletinul, şi cred că era de bun simţ să se facă acest lucru, mai ales că şi pe atunci mişunau destui netrebnici prin ţară.

    3. Daca erai copil si erai gasit pe strada când trebuia sa fii la scoala, orice militian ERA OBLIGAT sa te întrebe ce-i cu tine.

      La fel era si cu maturii în timpul programului de lucru. Daca erai într-un alt oras, trebuia sa ai ordinul de deplasare. Daca nu aveai ordinul de deplasare si nici nu erai luat în evidenta ca flotant, aveai mici probleme. Daca erai prins.

      Exceptiile erau doar în statiunile de agreement.

      Scoala si munca erau obligatorii. Cu studentii erau o alta treaba. Eu am putut evita mereu, ca student, sa fiu luat în evidenta, din cauze birocratice (eram într-un alt judet si trebuiau refacute anumite acte). Asta înseamna ca luarea în evidenta nu exista?

      Faptul ca nu toti militienii îsi faceau treaba, asta nu înseamna ca acele directive nu existau. Este suficient sa întrebati vreun fost militian si va spune el totul.

      PS: Cele afirmate nu trebuie luate în sesnul ca militienii faceau raiduri sau puneau filtre. Dar daca un militian avea anumite banuieli întemeiate, te putea legitima si tu trebuia sa ai o explicatie.

      PS2: Poate ca stiti ca în Franta exista obligativitatea detinerii unui permis (valabil) de circulatie. Ca de altfel în toate tarile civilizate. Si cu toate acestea, un taran si-a condus Renaultul timp de 40 de ani fara permis, pentru ca nu l-a întrebat nimeni. Astfel de exemple ar trebui sa ne convinga ca în Franta se poate circula (la volan) fara permis?

      PS3: Mai stiti ca în România erai obligat sa completezi la magazin foaia de plata pentru abonamentul Radio si TV atunci când cumparai un TV sau un radio? S-a aplicat oare întotdeauna? Nu, când am cumparat al doilea TV am spus ca mai am unul cu lampi care s-a defectat si l-am luat si gata. La fel si cu radio.

  2. Eram la Moscova în 1979, și, într-adevăr, dacă voiai să te duci într-o excursie în afara orașului, milițienii de circulație te puteau opri ca să-ți ceară un ausweis.

  3. Nu-i potrivita deloc comparatia cu „iobagia”, fiindca in interiorul URSS-ului se calatorea si pina la anul ’74. Chiar bunelul meu a fost la inceputul anilor ’50 la un fel de „zarabotka” linga Mongolia, era zidar. Un unchi isi facuse studiile superioare la Kiev in anii ’60. Poate nu se calatorea asa usor, dar oricum, nu te lega nimeni de locul de trai.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *